Calatoria mea cu Codecool

[Romanian post because it’s meant for Romanian people who attended or might want to attend the programming course I did]

[Am scris recent un review pe Google pentru aceasta scoala, dar surpriza! Nu apare la Google reviews daca intru incognito, deci presupun ca nu a fost acceptat de catre Codecool]

Acum multi ani cand am plecat in jurul lumii eram convinsa ca o sa ma intorc la geofizica dupa ce termin de hoinarit si ca voi relua viata asa cum era. Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca nu era cale sa ma intorc de unde am plecat, din numeroase motive, printre ele fiind ca pe masura ce calatoream multe alte idei de a trai incolteau in mintea mea. Una dintre ele a fost aceea de a-mi schimba cariera si a face o reconversie profesionala catre programare. As minti daca nu as spune ca a cantarit foarte mult faptul ca as putea lucra remote dintr-un campervan intr-un parc national, de pe o terasa cu rasarit cu baloane cu aer cald in Capadoccia, dintr-un hamac in Ecuador. Nu as omite nici faptul ca industia IT ofera salarii generoase si nenumarate oportunitati. Si nici nu as trece cu vederea ca sunt genul de om care adora provocarile intelectuale. Am ajuns deci pe drumul asta cu ceva ocolisuri si incercand intai si alte idei, dar in final am ales fara nici un dubiu si cu hotarare programarea. Am acum primul meu job in programare si simt sa profesional totul e bine, dar in acelasi timp ma simt inselata de contractul cu scoala pe care am urmat-o si simt ca reusita se datoreaza scolii mult mai putin decat au promis. Scriu aici mai mult ca terapie prin cuvinte, caci stiu ca timpul si banii nu vor reveni. Si poate, desi acesta nu este un review obiectiv al scolii, ci mai degraba o poveste subiectiva a experientei mele, alti potentiali studenti vor fi mai informati decat am fost eu.

Daca imi doream asa mult sa invat programare ce m-a impiedicat sa invat singura? Poate te intrebi…

Au fost mai multe motive. Sau poate au fost mai multe scuze. Stiam ca vreau sa invat Java, facusem rost de un curs, aveam prieteni programatori, am facut c++ la liceu, desi nu am fost foarte interesata de programare la vremea aceea, am studiat si lucrat intr-un domeniu tehnic, pe scurt, aveam la indemana multe unelte care sa ma ajute sa sparg gheta in domeniul IT. Doar ca la vremea aceea, si pentru mult timp, am fost foarte nesigura. Nu imi puneam intrebarile potrivite, programarea parea ca un puzzle pe care simteam ca il pot face cu siguranta, dar oare de unde sa il incep? Am decis sa imi iau un job oarecare si sa invat in fiecare zi dupa lucru. Am facut asa in fix zero zile. Nu am intrebat pe nimeni, vreau dar nu stiu cum, si nici cursul primit nu l-am facut, l-am inceput si abandonat curand. Simteam ca o sa trec prin curs si la final o sa stiu doar teorie dar nu cum si unde sa o aplic. Asa ca am abandonat dinainte de a incepe. Plus alte si alte scuze.

Ce voiam eu de fapt era un plan si un mentorat. Si un deadline. Ca sa il trezesc pe Panic Monster (pt ca altfel se pare ca nu merge, zice bine Tim Urban aici).

Sa cauti un curs de programare e ca atunci cand vrei sa slabesti dar nu te poti convinge sa mananci sanatos si sa faci exercitii. Si vine Herbalife si iti spune ” uite, cu doar 100euro pe luna, noi iti dam pastilele si prafurile astea, te sustinem, te consiliem, o sa faci parte dintr-o comunitate, si uite cati oameni reusesc sa slabeasca cu ajutorul nostru, trebuie doar sa vrei!” . Si tu zici, super, daca a functionat la altii functioneaza si la mine. Si faci cum necum si te convingi sa ai un stil de viata mai sanatos, sa te abtii de la bere si de la junk food, sa mai si exersezi un pic, ca la Herbalife chiar ti se spune ca trebuie musai miscare. Te simti motivat, doar platesti niste bani buni pe programul asta. Si mai e si cu peer pressure, ca faci parte dintr-o comunitate. Adica faci practic tot ce nu reuseai sa faci singur, doar ca platesti pentru asta. Insa tot efortul e al tau. Platesti pentru acel deadline care alunga maimuta de la carma. Ei bine, cursurile de programare sunt fix la fel, un fad diet. O cale care ti se pare mai usoara, chiar daca tu depui acelasi efort pe multi bani. Nu spun ca nu te invata, ca nu merita nici un ban, clar merita, ca trebuie si mentorii si staff-ul platiti pentru efortul, cunostintele si timpul lor. Spun doar ca noi, cei ce alegem un curs de felul acesta, o facem pentru ca nu reusim sa devenim disciplinati singuri, sau nu stim incotro.. Asa ca ne spunem ca merita banii pentru curricula, pentru mentorat, pentru oportunitatea unui job bun, pentru a sparge gheata in industrie. Iar la final, cand vezi ca tu ai dus tot greul ramane gustul amar de a plati prea mult pe ceva ce merita mai putin. Dar oare exista alta varianta? Eu cred ca da. Internetul e plin de tutoriale si de cursuri de programare, unele gratuite, unele nu foarte scumpe. Eu zic ca poti invata programare gratis. Daca esti hotarat si determinat, desigur. Adica si eu tot de pe google am invatat, scoala nici macar nu-ti da un suport de curs realizat de ea, ci mai degraba o serie de linkuri catre alte cursuri, o structura, un rezumat si apoi ramane sa te descurci. Dar ai desigur nevoie si de un fel de ghidaj. Oare nu poti gasi nici un programator care sa te indrume? Eu cred ca poti. Nu cred ca merita sa platesti mii de euro doar pentru ca esti nesigur si ti-e rusine sa intrebi. Pentru ca asta simt ca am facut eu.

Cum am ajuns la Codecool?

Dupa cateva luni in care mi-am spus ca voi invata programare dupa lucru si nu am facut asta am decis sa caut un curs de programare. Am fost la o singura prezentare a unui curs, insa nu am fost convinsa. In primul rand ca parea ca daca ai bani sa platesti cursul, aceasta e singura selectie. In al doilea rand pentru ca imi doream un curs full time. Pana la acel moment eram deja hotarata ca nu va merge sa si lucrez sa si invat, si eram decisa sa ma dedic full time programarii. Mai ramanea totusi sa gasesc o modalitate de plata. Alta problema, din moment ce eram pregatita sa renunt la job. Insa acel curs se facea fie seara fie in weekend. N-am stat dezamagita mult, la scurt timp Facebook mi-a sugerat Codecool, printre alte multe variante de scoli de programare. Spre deosebire de celelalte despre Codecool am citit si acest articol care m-a incantat foarte tare. Parea solutia pe care o cautam de multa vreme. Iar Codecool parea un concept super smart si modern. Ceea ce si este. Doar ca este important si cum il implementezi. Pentru ca nu Codecool in general e problema mea, ci felul in care s-a derulat scoala si recrutarea pentru job la Codecool Bucuresti. In grupa mea. De asemenea Codecool iti ofera posibilitatea de a plati dupa angajare, am simtit ca l-am luat pe Dumnezeu de picior cand am citit acest lucru. Era perfect! Nu mi-am pus nici o intrebare despre validitatea lucrurilor pe care le-am citit, combinatia articol Wall-Street si scoala straina care are succes in alte doua tari mi s-a parut o garantie buna. Adevarul e ca nu aveam de unde sti, ca inca nu incepuse activitatea din Bucuresti, eu am facut parte din prima grupa. Cele mai frumoase stari sunt acelea in care esti hopeful, iar eu in momentul acela mi-am spus ca 100% voi absolvi aceasta scoala (este mai mult un bootcamp decat scoala, deci si mai bine) si ca voi face tot ce-mi sta in putere si ca intr-un an voi fi programator.

Am aplicat pe internet si am parcurs pasii propusi, iar apoi am fost invitata la screening, urmand sa fiu contactata daca voi fi aleasa sa merg mai departe. Cred ca nici nu am asteptat raspunsul inainte sa discut demisia mea, atat de increzatoare eram. La screening am cunoscut-o pe Monica, ea se ocupa de HR, si pana in momentul acesta pot spune ca e una din sigurele persoane cu adevarat profesioniste in aceasta scoala, mi-a dat tot timpul sfaturi bune, a fost prompta si cel mai important pentru mine, onesta. Si la screening mi-a sugerat multa incredere in companie. A doua persoana care mi-a inspirat incredere a fost Liviu. El a parasit repede compania, nu stiu de ce, insa mi s-a parut foarte fain si onest. Am plecat de la screening foarte incantata deoarece am inteles, dupa cum scrie si pe pagina Codecool, ca exista o metoda de finantare pentru reconversie profesionala, sustinuta de guvern, sub forma unui imprumut fara dobanda cu plata amanata. Ei bine, despre aceasta finantare am aflat mai tarziu, cand semnasem deja contractul, ca nu este inca disponibila deoarece scoala inca astepta sa fie acreditata. Mi-am dorit atat de mult aceasta scoala incat am gasit o alta solutie, si astfel am devenit ghid colaborator in Bucuresti, no regrets here, mi-a picat ca o manusa. Pana la pandemie, desigur.

Nu pot da detalii despre contract, insa multi amici m-au intrebat ce voi face daca dupa un an Codecool nu imi va gasi job? Dupa cum spun pe site, la final vei lucra la una din cele 150 de companii partenere. Am fost foarte increzatoare ca din 150 de companii, sigur imi voi gasi job. Pana cand am aflat ca cele 150 de companii sunt in Ungaria si Polonia. Tu daca ai merge la o gelaterie si ti-ar spune ca au 150 de arome de inghetata, nu te-ai simti inselat daca ai primi doar conul de la inghetata, dupa ce le-ai inmanat deja cardul sa-si traga banii pt inghetata? Nu s-ar simti amar sa primesti inghetata dupa 6 luni , cand e deja iarna si mai si deja rosu in gat? Si doar una din arome, in nici un caz eventual la alegere din 150, asa cum ti s-a prezentat pe afisul de langa gelaterie. Dar am mers prea repede inainte. La partea dezamagitoare. O sa ajung iar acolo, dar o sa iau cronologic.

Este septembrie 2019, m-am mutat la o prietena, si la jumatatea lunii incep cursurile. Cate o saptamana invatam acasa, o alta mergem la sediu si lucram in echipa. Campusul este in Cartierul Armenesc, super zona si super si campusul. Super si colegii, integrarea s-a facut fain, am facut o gramada de jocuri si s-a simtit ca toata metodologia se invarte in jurul acelor soft skills, atat de importante, cred eu, in orice job in ziua de azi. Mentorii m-au incantat din prima zi, atat cei romani cat si cei in vizita pentru suport din Budapesta. Se vedea ca cei din Budapesta sunt mai experimentati si au alt stil, dar era clar ca eram pe maini bune. Dimineata faceam prezenta raspunzand la intrebari, de multe ori amuzante. Indiferent de intrebari, era o metoda ingenioasa de a ne dezmorti. Apoi lucram in echipa si daca ne impotmoleam sau aveam neclaritati puteam cere ajutorul mentorilor care erau in preajma noastra. Cateva luni mi-a fost super bine, si lucrurile erau promitatoare.

Inainte de vacanta de Craciun am trecut prima evaluare si am inceput modulul de web development. Am fost super incantata, proiectele erau mai interesante si imi placea chiar si mai mult. S-a organizat o petrecere draguta de Craciun la care chiar m-am distrat si apoi am plecat in vacanta.

Cand m-am intors m-am vazut nevoita de raman in urma o saptamana din motive personale. Urmatoarea pereche de saptamani am pornit in forta doar ca marti sa fiu chemata la urgente si sa abandonez restul saptamanii pentru a avea grija de un membru al familiei mele. Astfel mi-am atins maximul de 2 perechi saptamani pe care le puteam repeta si am ramas si fara echipa in care eram. De acolo pana la finalul modulului a fost un dezastru. Am simtit ca nu reusesc sa acumulez, nu am reusit sa ma conectez si sa fiu productiva cu echipa, a venit pandemia si a trebuit sa stam acasa, echipa noua a decis sa mai repete o saptamana, eu nu mai puteam, am ramas singura si fara mentorat, din cei doi mentori cati erau disponibili pentru acest modul, unul nu reusea sa imi transmita eficient informatiile iar celalalt era suprasolicitat deoarece nu eram singura care nu intelegea de la mentorul numarul unu si prefera sa intrebe mentorul numarul doi. A fost prima oara cand am recitit contractul si singura data cand m-am gandit sa renunt la aceasta scoala. La inceputul pandemiei s-a simtit ca de fapt ar urma sa platesc fara sa primesc nimic de la aceasta scoala, in afara de doze uriase de stres si anxietate. Am fost trecuta la limita probabil la modulul urmator, si odata cu asta am format o noua echipa. Si un nou mentor. Si a fost ca un nou inceput, fara de care nu as fi ajuns sa termin scoala. Deoarece a scazut si stresul, si pentru ca nici nu mai ghidam turisti am reusit sa ma focusez mai bine pe programare, pe proiecte. Am inceput sa chemam potentiali parteneri la prezentarile pe care le faceam vinerea si din nou m-am simtit plina de speranta. Ni se spunea ca suntem super, ca stim mai multe decat studentii de la facultati si ca facem impresie buna potentialilor angajatori. Insa Codecool tot nu avea nici un partener. Fara colegul meu de echipa Iulian, care e super good vibes si cu o atitudine buna, fara mentorul Adam care are multa rabdare dar si experienta in lucrul cu studenti, fara Micolaj care poate sta ore intregi pe un singur subiect pastrandu-si atitudinea pozitiva, nu as fi terminat aceasta scoala. Ei au avut un rol important in a-mi reda speranta la acel mmoment.

Echipa mea din primul modul a terminat cu ceva timp inaintea mea deoarece ei nu au repetat nici o saptamana, ba chiar la final au facut doua pachete de saptamani intr-unul singur. Asta e o chestie faina la Codecool, faptul ca poti termina in ritmul tau. In niste limite, desigur. Lunile au trecut si acesti colegi, desi au avut cateva interviuri, nu au fost angajati inca. Si un mic gand s-a strecurat in mintea mea, oare cat va dura pana voi avea job? Oare Codecool va gasi parteneri? Am inteles atunci ca acel internship nu se intampla imediat si automat dupa obtinerea Status Go, adica acel calificativ care spune ca ai cunostinetele necesare de absolvire a scolii si esti pregatit pt interviuri. Ci mai degraba poti petrece pana la 6 luni intr-un modul nou, Job Hunt.

Aici sunt foarte subiectiva, pentru ca tine foarte mult de cum simte fiecare, insa experianta mea din modulul Job Hunt a fost cea mai stresanta perioada a vietii mele. Si neasteptata. Iar m-am grabit.

In septembrie-octombrie, desi nu eram gata cu curicula, am fost trimisa la un interviu HR la o companie. Si am fost acceptata sa trec in runda de tehnic. Cum insa nu terminasem scoala, am decis sa astept sa iau Status Go si sa merg apoi. Insa faptul ca m-au placut a fost foarte incurajator. La sfarsitul lui octombrie am facut o simulare sa vad cum stau cu teoria si a reiesit ca mai am de invatat. Insa intre timp o companie ne-a propus sa facem o tema cu tehnologiile pe care le cunosteam, urmand interviu tehnic pe baza temei. Pentru mine a fost un esec total, din nenumarate motive. Am avut atat de multe emotii incat abia am putut vorbi, nu aveam incredere in mine deoarece am fost trimisa la interviu inainte sa am confirmarea ca sunt pregatita. In aceeasi saptamana urma sa dau acel interviu pt Status Go si am incercat sa ma impart intre tema si recapitularea pt “interviul” final cu scoala, insa miercuri mi-a fost confirmat din nou ca nu sunt pregatita si joi am avut interviul cu compania unde mi-au atras atentia asupra unor greseli sau lipsuri pe care le facusem si in proiectul cu scoala, insa nici un mentor nu s-a uitat pe codul meu din scoala asa ca nici macar nu m-am gandit la ele. A fost groaznic de demoralizant si initial mi-am pus singura totul in carca.

Colac peste pupaza, am avut in vizita o companie foarte faina la care mi-ar fi placut sa lucrez, dar care a considerat ca nu stim deajuns sa ne angajeze. Intr-un final ne-au trimis o testare pe o platforma online la care am facut 66% , au considerat insuficient si de atunci nu s-a mai auzit de ei. Parea ca lucrurile s-au intors 180 de grade. Doar cu cateva luni in urma managera scolii ne tinea pep talk despre cat de minunati si cat de buni suntem noi.

Am ajuns si la stres. Adica la apogeul lui, ca stres a fost mereu. Este final de noiembrie-decembrie, este clar ca pana in ianuarie nu o sa mai fie interviuri, ca este final de an, suntem instiintati ca e cam naspa, este pandemie, companiile sunt reticente sa devina partenere din cauza incertitudinii din industrie. Doi dintre colegii care au dat interviu la aceeasi companie la care m-am panicat eu, au fost angajati. Un altul la o alta companie, pe php, eu am facut Java. Acestia au inceput prin noiembrie. In ianuarie vor incepe alti 3, unul de pe php, doi de pe c#, insa ei pe alte tehnologii. Codecool are vreo 3-4 parteneri. Nimeni nu e inca angajat pe Java. Compania care m-a placut la HR nu ma mai cheama la tehnic pentru ca a picat proiectul.

In Job Hunt trebuie sa continui sa lucrez la proiecte si sa invat in afara curiculei, dar am cam zero ghidaj. Mentorul meu polonez, cu multa , extraordinar de multa rabdare si empatie ma asculta. ma sfatuieste, ma incurajeaza. Dar nu-mi face code review. Nu mai am echipa, nici nu mai vreau echipa o vreme, vreau sa incerc singura, am niste idei dar ma cam simt blocata. Nici un job la orizont, atmosfera se face cam naspa pentru toata lumea, iar eu nu pot crede ca am terminat si nu am job. Mai citesc de cateva ori contractul si imi dau seama ca sunt intr-un fel de cusca sau plasa, sau capcana, depinde ce animal sau insecta ma simt simt cand ma gandesc la ce tocmai am realizat. Pentru ca atunci cand incepi o scoala care iti promite ca o sa lucrezi la o companie din cele 150 citesti pe diagonala clauzele pentru cazul in care nu se intampla asta. Da, am aflat la scurt timp dupa ce am inceput scoala ca alea 150 sunt in alte tari, dar eram intr-un campus cu good vibes si speranta si nu mi-a trecut prin cap sa fug imediat la contract sa inteleg mai bine. Este vina mea ca nu am fost mai pragmatica, dar nu cred ca voi trece vreodata peste viclenia cu care este scris acel contract.

Incep sa ma simt fizic foarte rau. Dureri de cap imense de zile intregi, burnout, energie zero, durere mare in solar plexus. Stres si anxietate. Incepe vacanta de craciun si decid sa incerc sa fiu chill ca sigur in ianuarie o sa apara companii si pana la final de februarie o sa am job. Prietenul meu imi spune ca mai bine aplic in Norvegia, si termin cu scoala. Eu ma gandesc ca nu mai stiu pe unde am aruncat prin casa cei 10000euro cat ma costa sa termin cu scoala. Nimic confidential aici, scrie pe site cat costa cursul daca nu mergi la o companie partenera dupa terminarea scolii. Insa in sufletul meu le eram de fapt loiala. Si le apreciam munca. Mai ales Monicai de la HR si mentorilor. Si am crezut in ei.

Stiu ca desi mentorii nu sunt perfecti, pentru ca nimeni nu e perfect, ei totusi, toti, sunt oameni super faini. Stiu ca incearca, unii fac chiar treaba foarte buna. Unii muncesc in plus. Mentorul polonez mi-a raspuns cat de prompt si dedicat a putut si a petrecut ore cu mine, desi de cele mai multe ori am vorbit despre Agile si anxietatea mea sau despre interviurile la care am fost sau testele pe care le-am dat. Am intalnit oameni dedicati, grijulii, insa depasiti. Prea multi studenti la prea putini mentori. Mentori care mentorau pe tehnologii pe care nu le cunosteau. Mentori foarte inteligenti si cu multe cunostinte care totusi nu au abilitatea de a transmite acele cunostinte. Eu nu am intalnit nici un mentor in aceasta scoala de care sa ma pot plange ca e praf sau naspa. Din contra. Insa vreau sa spun ca pentru pretul acestui curs mentoratul trebuia sa fie altfel. Cu specialist Java Spring in modulul in care eu invat Spring, si cu code review, pentru ca daca aplicatia mea arata dragut la prezentare vineri asta nu inseamna ca eu am acumulat constintele necesare acelei parti din curicula si nici ca e corect. Dar accentul se pune pe prezentarea de vineri. Daca arata bine pentru companii atunci totul e ok. Cu ce bagaj de cunostinte se pleaca la acele companii nu pare sa fie problema nimanui din Codecool.

Dupa 6 luni petrecute in Norvegia decid sa mai plec putin in Bucuresti, sa-mi vizitez familia, si cumva am in cap ca plec, ma angajez, iau laptop si ma intorc in Norvegia. Dar apare vestea, si luna ianuarie o sa fie luna moarta. Prin februarie apare o ‘oportunitate’. O pozitie de consultant. Nimeni nu aplica. Panica. Managera, cu o atitudine de Las Fierbinti, ne convoaca vineri seara, cu participare obligatorie cica, sa ne spuna ca daca nu aplicam ne trece pe toti la rea voita si ne face factura de 10000euro. Nici aici nimic confidential, nume de companii nu am dat, insa atitudinea trebuie asumata. Eu realizez ca oamenii astia care se joaca cu viitorul nostru, aka. manager, financiar, au uitat ca noi suntem clienti care cumparam un produs, acest curs, care ar trebui sa vina la pachet cu un job, ca asa promit cu stelute si confetti pe site. Ma simt subit in mahala. Este ceva legat de Codecool ce urasc. Eu sunt mai finuta si spun de obicei ca urasc e un cuvant foarte greu, si ca eventual iti displace ceva, nu urasti. Poate nu e ura, poate e totusi o foarte puternica repulsie. Atunci a inceput, in momentul in care managera vorbea si eu aveam impresia ca poate halucinez, ca asa ceva nu poate fi adevarat. Persoana imi displace clar, de cand a sters pe jos cu niste colegi doar pentru ca ea nu intelege o iota de programare, iar aplicatia lor nu era deajuns de draguta. desi ei muncisera mult si din greu la backend. Insa repulsia e pentru atitudine, iar aceasta atitudine o au doar doua persoane in Codecool. Insa fix ele se joaca cu viitorul nostru. Si aici ma refer la bani. Pentru ca nu vad de ce o companie ar lua oameni din Codecool care decid sa plateasca taxa intreaga catre scoala insa acceasi companie nu decide sa devina partenera cu scoala. Problema nu este deci la studenti , ci la contracte.

Revenind la consultant. Au aplicat vreo doua persoane, au mers la interviu, apoi jobul a fost retras pentru ca , asa cum am spus si noi, nu e job de programator. Si nu faci o scoala lunga si nemeritat de scumpa ca sa sfarsesti prin a nu face programare. Aici o sa mentionez totusi ca nu stiu exact ce presupunea de fapt acel job, insa am print screen cu discutia ca nu era de fapt un job potrivit noua. Un nou sentiment de voma ma cuprinde, dupa ce s-a aruncat cu laturi in noi si acum vad ca de fapt degeaba. Sa mai spun ce lipsa de profesionalism poate avea o persoana asa? nu mai spun, e retoric.

Fast forward. Am avut cateva interviuri, insa nici unul la o companie partenera. Adica tot prin Codecool, dar companiile inca se mai gandeau, nu se decideau, si cam asta era situatia. M-am declarat deschisa la orice tehnologii si orice locatii. Si la fiecare oportunitate si interviu am incercat sa fiu good vibes si sa cred ca este o oportunitate buna pentru inceput. In particular, in camera mea ma simt groaznic si sper sa nu clachez. Simt burnout. Sunt presata sa prezint la fiecare doua saptamani ce am facut nou dar eu ma lupt singura cu tehnologii noi si sunt maxim de obosita si de descurajata de prospectul joburilor. Simt ca desi Moni e cat se poate de profesionista si isi face treaba cat se poate de bine, nu pot spune acelasi lucru despre echipa care se ocupa de a incheia contracte cu companii partenere. Este final de martie , inceput de aprilie si eu am intrat in a 5a luna de Job Hunt. Ma pun la pamant pe mine insami in primul rand, ca poate daca nu ratam primul interviu era mai bine. Desi nu era jobul pe care mi-l doream la acel moment, acum as lucra orice. Nu stiu ce sa imi mai doresc, sa aplic in afara scolii si sa le dau 10k, sa apara odata o companie partenera sau sa se faca alea 6 luni si sa plec fara sa platesc, dupa cum scrie pe site, ca e cursul gratis daca nu iti gasesc job. Intre timp s-au mai angajat vreo 2-3. Din decembrie pana in martie, pe c# si php. Pe java e liniste. Eu invat Nest JS, MongoDb si Angular ca sa imi cresc sansele. Intre timp am facut refactor masiv la codul deficitar din timpul ultimului modul si mentorul ne-a facut si un pic de code review, un pic.

La inceputul lui aprilie ni se da o tema pentru un interviu, suntem 6 pe 2 posturi pe pozitie de Java. Imi spun ca asta e oportunitatea asteptata si uite ca e. Iau jobul si incep la final de aprilie. M-am bucurat cam o saptamana. Pana cand am vazut ca urmeaza 6 luni de internship platit, dupa cum scrie si pe site. Doar ca eu m-am gandit ca daca am stat 6 luni fara 8 zile in job hunt si am trecut de un interviu greu unde am fost singura selectata, chiar si dupa ce au mai chemat alti 3-4 la interviu dupa cei 6 initial, poate ca o sa trec direct la pozitia de junior. Dar Codecool mai avea de muls de pe urma mea. Dupa mine s-a spart ghinionul cred, au fost se pare multi angajati, au aparut multe oportunitati, si au aparut o gramada de vesti. Un fel de Good luck Chuck. Au fost insa si colegi care au preferat sa isi gaseasca singuri job, marturii pe care le gasiti pe google la review Codecool, care au salarii mari, si imi dau seama ca am pierdut timp pretios din viata si financiar e o rusine. Trec pe langa un aprozar care cauta muncitor necalificat cu 2400 ron si bonuri si ma simt mica si trista. Aud cum coleg refuzat de compania care m-a angajat pe mine a fost inainte angajat ca mentor la scoala pe perioada job hunt. Iar eu am stat 6 luni in asteptare. Ma gandesc sa platesc 10k si sa plec in alta tara. Dar sunt din ce in ce mai fericita in compania in care sunt si consider ca nu ar trebui sa sufere ei din cauza greselilor codecool. In fiecare zi sunt recunoscatoare pentru mentorul din companie care se ocupa de mine, pentru cate incredere, empatie si cat de primitori sunt oamenii cu care lucrez, pentru proiectul interesant si echipa internationala cu care lucrez, pentru ca sunt remote, pentru ca au o biblioteca cu o gramada de carti de programare, pentru ca imi spun cat de promitatoare sunt si imi dau tot ce am nevoie.

Se face luna si Codecool organizeaza Catch up meeting sa vada cum imi e. Am multe pe suflet si as vrea sa discutam, Moni pare receptiva insa interlocutorul numarul 2 imi spune ca datorita Codecool am ajuns unde am ajuns.(eu imi spun ca datorita codecool am ajuns pe o rusine de salariu dupa atata asteptare, insa in ciuda codecool am fost acceptata intr-o companie faina). Intreb daca se poate sa scurtam internshipul, raspunsul este un categoric NU. Suna ding dongul de jumatate de ora petrecuta in meet si mi se spune “Hai sa nu ne mai tinem degeaba, la revedere”. A trecut o luna jumatate de atunci, nu au mai vorbit cu mine sa vada cum sunt.

Se simte atat de amar incat noaptea am insomnii si dimineata ma trezesc neodihnita si cu gandul la cat de fraiera si pacalita sunt. Aprozarul pare un loc de munca banos comparativ cu efortul depus. Si are si bonuri. Pun pariu ca ar avea si asigurare medicala privata.

Sunt cea mai plictisitoare si emo prietena. Nu mai stiu sa fac conversatie despre altceva. Marius ma sfatuieste sa intreb la companie daca vor sa ma angajeze mai devreme. Transpir putin, niste anxietate, teama de nu, teama ca daca banii sunt mai importanti si nu stiu ce fel de contracte si deals au ei, si de fapt o sa ma intristeze mai tare. Dar imi gasesc curajul, intr-un context favorabil. Marius o sa primeasca beri de la mine tot restul anului pentru ca raspunsul a fost super pozitiv, am fost asigurata ca sunt importanta si ca ma vor in echipa si sunt siguri ca o sa colaboram foarte bine. End of story. Am trecut la alt prag de maturizare. Ala la care am inteles ca aceasta scoala nu isi doreste ce e mai bine pentru mine , sau pentru colegii mei, ci isi doreste sa mulga cat mai multi bani. De la cat mai multa lume. Acum stiu sa fiu mai atenta si mai pragmatica cu ce semnez.

Daca ai citit pana aici pentru ca esti student Codecool si poate te-ai regasit macar un pic in povestea mea, sau poate esti si tu nemultumit, te indemn sa scrii, sa-ti spui si tu povestea, si in felul acesta cei ce vor sa aplice vor avea mai multa claritate.

Daca ai citit pana aici si esti student Codecool, dar esti foarte multumit si te simti contrariat de ce am scris, show yourself! Sincer, eu stiu vreo 2-3 care sunt ok sau meh, insa cei mai multi cu are am vorbit imi impartasesc multe din pareri. Sau poate au facut schimbari in bine in Codecool Bucuresti, si macar arata ca invata din greseli.

Daca ai citit pentru ca vrei sa te decizi daca sa faci scoala sau nu…Imi pare rau, nu stiu daca te-am lamurit. Si nici nu iti pot spune eu, aplica sau nu aplica! Stiu sigur insa ca am lasat un review foarte pozitiv acum mai mult de jumatate de an, multe persoane m-au contactat iar eu am recomandat scoala. Sper ca nu le-am convins sa aplice, sau macar daca au aplicat sper ca le e mai bine decat mi-a fost mie.

Daca nu stiii daca vrei sa faci o scoala, dar stii sigur ca vrei sa inveti programare pot incerca sa te ajut. Nu pot suplini un curs, sau metoda codecool, dar internetul este plin de materiale gratis sau destul de ieftine, iar eu iti pot da o mana de ajutor, o sugestie, o incurajare, o idee, un mentorat atat cat pot ca si junior. Eu cred ca cel mai important in acest proces e sa fii determinat.

Iar daca totusi nu esti deajuns de determinat sa inveti singur si de aceea iti doresti o scoala ca sa urmezi reteta sigura, atunci aplica, insa te rog! citeste bine contractul!

Azi am primit factura de plata a cursului. 23900 ron. Nu iti pot spune daca merita cursul acesti bani. Ca adevar universal. Pentru mine nu merita. Un code review in plus si poate merita. Un manager mai profesionist si poate merita. Intelegere si dorinta de a rezolva problemele atunci cand am avut ceva de spus si era pe-aproape. Sunt indulgenta cred. Daca aveau 150 de companii partenere, asa cum scrie pe site, atunci merita. As fi avut job bun din prima luna.

Dar poate banii astia nu sunt asa multi pentru tine. Nici pentru mine nu erau cand eram geofizician pe vapor si cursul ar fi fost un salariu si ceva. Dar pe salariul de intern lucratorul de aprozar ma face invidioasa, si acest curs se simte groaznic de scump.

P.S. Terapia prin scris chiar ajuta!

2 thoughts on “Calatoria mea cu Codecool

  1. Foarte buna descrierea pe care ai facut o Andreea si iti Multumesc ca ai scos in evidentă aceste lucruri nespuse de catre aceasta companie, eu am facut partea din generația a doua dar am renuntat dupa primele trei luni deoarece mi s a parut destul de stupid sa platesc pt niste materiale care erau livrate de pe google. Intre timp eu am reusit sa mi gasesc job in 8 luni de zile deoarece am fost autodidact, imi pare rau ca a trebuit sa suporti si sa împărtășești ce se intampla, de fapt, pana la final( not all heros ware capes).
    Ce as avea de menționat pentru cei care chiar isi doresc o reconversie profesională in acest domeniu: fiți autodidacți si inarmati va cu multa rabdare, sunt foarte multe materiale free si nu merita sa platesti atat de mult pt atat de putin.

    Felicitări, inca o data, Andreea! Si succes celor ce isi doresc sa mearga pe acest path.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s